Securitatea energetică în contextul riscurilor geopolitice

Chiar înainte de criza violentă din Orientul Mijlociu, securitatea energetică a fost de multă vreme o prioritate strategică pentru Filipine. Provocarea a fost întotdeauna dublă: asigurarea unei aprovizionări suficiente astăzi, în timp ce se construiește un sistem care rămâne stabil și rezistent în viitor.

Parte a acestei strategii este o tranziție treptată către energia regenerabilă (ER). Guvernul și-a stabilit ținte clare: 35% din mixul de generare a energiei până în 2030, 50% până în 2040 și peste 50% până în 2050. Acestea nu sunt doar obiective de mediu — ele sunt esențiale pentru reducerea dependenței pe termen lung a țării de combustibilii importați.

Evoluțiile recente au părut să sprijine această tranziție. În ianuarie, președintele Ferdinand Marcos, Jr. a anunțat descoperirea unei noi resurse de gaze naturale, Malampaya East-1, în apropierea câmpului existent Malampaya. Acest lucru a ridicat speranțe de prelungire a duratei de viață a unei surse critice de energie internă care a alimentat cea mai mare parte a Luzon-ului timp de peste două decenii. Într-un moment în care producția Malampaya a fost în scădere și dependența de import în creștere, descoperirea a oferit o măsură de asigurare.

Dar mediul global s-a schimbat rapid.

Raportul privind riscurile globale 2026 al Forumului Economic Mondial a identificat confruntarea geoeconomică drept principalul risc global. Tensiunile în curs din Orientul Mijlociu au subliniat de atunci această realitate, perturbând lanțurile de aprovizionare, determinând volatilitatea prețurilor la petrol și remodelând dinamica geopolitică. Pentru țările importatoare de combustibil, precum Filipine, aceste perturbări au consecințe imediate și tangibile.

Închiderea Strâmtorii Hormuz pentru majoritatea navelor a înăsprit aprovizionarea globală cu petrol și a crescut prețurile. Pentru Filipine, acest lucru se traduce prin costuri mai mari ale combustibilului, presiune inflațională crescută și o expunere mai mare la șocuri externe. Mai urgent, a adus securitatea aprovizionării în prim-plan. Estimările guvernamentale care sugerează că țara ar putea avea doar aproximativ două luni de rezerve de combustibil evidențiază amploarea vulnerabilității.

În favoarea sa, administrația a răspuns cu urgență. Președintele Marcos Jr. a emis Ordinul Executiv nr. 110, declarând o stare de urgență energetică națională și autorizând Departamentul pentru Energie (DoE) să implementeze măsuri pentru consolidarea rezilienței combustibilului. Ordinul împuternicește instituții cheie, inclusiv Philippine National Oil Co. și brațul său de explorare, să obțină aprovizionare suplimentară.

Guvernul s-a orientat ulterior către diversificarea achizițiilor, obținând combustibil din țări precum Japonia și Rusia, cu livrări așteptate din Malaezia, Singapore și Oman. De asemenea, se află în discuții cu alți parteneri, inclusiv India, Brunei și Coreea de Sud. Complementând aceste eforturi, Departamentul pentru Buget și Management a alocat 20 miliarde P pentru finanțarea achiziționării de rezerve suplimentare de petrol.

Acestea sunt pași necesari. Dar sunt, prin natura lor, temporare.

Chiar dacă guvernul lucrează pentru a stabiliza aprovizionarea și a conține presiunile asupra prețurilor pe termen imediat, provocarea mai amplă rămâne: construirea unui sistem energetic care este rezistent, diversificat și mai puțin vulnerabil la șocuri externe.

Aceasta necesită accelerarea dezvoltării surselor alternative de energie și consolidarea parteneriatelor care susțin atât securitatea energetică, cât și interesul național. Planul energetic filipinez reflectă deja această direcție, punând accent pe reducerea dependenței de import și pe o reziliență mai mare a sistemului.

Încurajator, Filipine nu sunt lipsite de parteneri credibili.

În energie regenerabilă, țări precum Japonia, Singapore, Regatul Unit și mai multe state europene sprijină investițiile și cooperarea tehnică în eolian offshore, solar și integrarea în rețea. Parteneri inclusiv Australia, Statele Unite și Canada contribuie la dezvoltarea proiectelor, finanțare și inovare în energie curată.

În gaze naturale lichefiate (GNL), cooperarea cu țări precum Japonia și Elveția ajută la asigurarea unei aprovizionări stabile în timpul perioadei de tranziție. Între timp, pe măsură ce Filipine explorează includerea energiei nucleare civile în mixul său energetic, țări inclusiv Franța, Coreea de Sud, Canada, Statele Unite și Japonia au apărut ca potențiali parteneri în dezvoltarea capacității nucleare sigure și fiabile.

Pe acest fundal, propunerile de explorare energetică comună cu China în Marea Filipinelor de Vest au reapărut. Deși astfel de idei pot apărea în perioade de incertitudine, acestea trebuie evaluate cu prudență.

Parteneriatele energetice nu sunt doar aranjamente economice — ele sunt decizii strategice cu implicații pe termen lung. Prin urmare, este esențial ca Filipine să lucreze cu parteneri care respectă o ordine bazată pe reguli și susțin suveranitatea și integritatea națională a țării. Preocupările privind aprovizionarea pe termen scurt nu ar trebui să fie în detrimentul intereselor strategice pe termen lung.

Este, de asemenea, important să recunoaștem că Filipine au alternative viabile. Descoperirea recentă de gaze naturale în Camago-3, după anunțul Malampaya East-1, demonstrează că actorii din sectorul privat filipinez au atât capacitatea tehnică, cât și capacitatea financiară de a contribui semnificativ la lanțul de aprovizionare energetică al țării.

Situația actuală subliniază o lecție familiară, dar urgentă: securitatea energetică nu poate fi tratată ca o problemă pur pe termen scurt. Aprovizionarea trebuie asigurată în perioade de criză, dar reziliența trebuie construită în timp.

În momente de perturbare, tentația este de a ne concentra exclusiv pe nevoile imediate. Dar securitatea energetică durabilă depinde de mai mult decât accesul la combustibil. Necesită diversificare, previziune strategică și parteneriate ancorate în încredere.

Prin urmare, Filipine trebuie să continue să acționeze pe ambele fronturi — asigurând aprovizionarea astăzi, în timp ce consolidează fundamentele unui viitor energetic mai sigur și mai rezistent.

Victor Andres "Dindo" C. Manhit este președintele Institutului Stratbase ADR.